Sa fiu impartiala intr-o lume plina de oportunisti pentru un moment am crezut ca o sa ma scuteasca de anumite nemultumiri.Imi dau seama ca mi-am cam lasat viata sa-mi scape printre degete.Am stat pe margine si i-am privit pe altii cum pleaca,iar apoi se reintorc.
Am incercat sa ma conving ca sunt eu prea suparacioasa,ca am facut si eu rau si ca e firesc sa se intample asa.
Ma simt alungata din propria viata.Mi s-au taiat aripile inainte de a invata sa le folosesc...
Sunt tentata sa spun ca e viata mea...ar trebui sa fac ce vreau cu ea dar m-as minti singura...doar atunci cand trebuie sa ne lipsim de prezenta unei persoane dragi ne dam seama cat de legati suntem de oamenii din jur...cata nevoie avem de ei...viata la modul absolut niciodata nu este doar a ta.Interactionam cu persoane chiar daca nu ne face placere,viata ni se modeleaza in permanenta dupa vointa celorlalti.Efectele actiunilor lor se rasfrang asupra noastra,uneori evident iar alteori mai subtil.
Parerile de rau sunt atat de inutile...
O sa-mi spui ca eu am gresit?
O sa inventezi niste scuze penibile pe care eu ar trebui sa le cred?
2 comentarii:
esti o maimutik simpatika, frumoasa plincesaaa dar eu sunt mai plincesaa ca tine si mai scumpa si mai frumoasa dar asta doar in mintea mea....vrei sa fiu prietena ta ca sa spal ce au lasat altii sau sa aduk alte motive de scris?\:d pam pam
Mi-a placut modul de prezentare.
Trimiteți un comentariu