dezamagire

Firar sa fie de sentimente . Azi mi-am dat seama cat de mult detest oameni de sex masculin si nu numai... egoismul ... sentimentele in general . E bine cand esti fericit...cand insemni ceva pentru o persoana .Da ! dar ar fi mult mai bine daca nu am mai plange atunci cand "suferim " , cand ne simtim tradati,cand pana si ultima speranta pe care ne`am pus`o intr`o persoana se spulbera,cand oamenii pe care ajungem sa`i credem perfecti ne demonsteaza contrariul si ne ranesc...ne lovesc cu vorbe pana cand ne pierdem puterea de`ai intelege si siguranta in noi .Si totusi de ce ii iertam? "Eu : mi`as fi dorit sa fie altfel... El : si eu miam dorit si imi doresc multe da nu mi sor putut implini Eu : ce ti`ai dorit?" tacere... De ce nu incercam sa`i facem fericiti pe cei care tin la noi? De ce pana la urma ajungem sa gasim explicatii si celor mai grele vorbe care ne`au fost adresate?De ce nu putem sa traim fara ei? Urasc lacrimile ,sensibilitatea mea interminabila,indiferenta ,oamenii prefacuti ,minciuna ,ipocrizia , urasc ura ! Mai bine eram fluture, as fi trait putin dar frumos, as fi zburat din floare in floare , fara sentimente umane.