3 martie 2009

Nostalgia plecarii de acasa

De fiecare data cand plec de acasa simt un gol in stomac...chiar daca plec in vacanta sau plec pentru ca trebuie... Acasa ma simt protejata si in siguranta,si logic ar fi ca fiecare dintre noi sa se simta asa...desi,pentru unii realitatea rezerva multe amintiri care se vor uitate,legate de acasa. Uneori as da orice sa plec de acasa...satula de programul fix,plictisita de aceiasi oameni,de aceleasi locuri...de acelasi oras care uneori imi lasa un gust amar dar pe care incerc sa-l protejez...el nu are nicio vina ca e locuit de oameni mai putin manierati sau chiar deloc care nu au minimum de respect pentru mediul inconjurator si implicit pentru ei.Vreau diversitate,vreau nou,vreau libertate.Timpul va trece mai repede decat ma astept...mai sunt 2 ani,iar apoi viata mea se va schimba considerabil,va trebui sa-mi fac bagajul si sa plec...ce o sa fac?unde o sa ma duc? Imi place clujul pentru ca e cluj si pentru ca am cunoscut oamenii sociabili in cluj,imi place agitatia,imi place sa descopar locuri noi,faptul ca vad in fiecare zi oameni diferiti care imi dau senzatia ca traiesc intr-un imprevizibil total...,iar asta ma fascineaza,ma face si mai curioasa decat sunt...

Un comentariu:

xoxo spunea...

nostalgia..ihm atunci nu mai pleca de acasa:P
dar hai sa recunoastem ca e placut sa sentimentul rentoarcerii si ca plecarea asta ne invata lucruri noi, ne face, sa traim experiente noi, sa intalnim oameni noi, locuri noi..dar tot mai bine e acasa:D