26 martie 2009

Pe tocuri

Nu stiu sa iert!Nu mai am rabdare sa-i ascult pe ceilalti,poate prin simplul fapt ca atunci cand ma confesam lor simteam ca vorbesc singura si ca nu ma pot face inteleasa...Sunt rece fata de cei care m-au facut candva sa regret ca le-am fost devotata.Imi apar mereu in minte acele momente in care am fost dezamagita si sunt convinsa ca si eu am dezamagit la randul meu,e firesc sa gresim...sa iertam si sa vrem sa fim iertati!
In timp ce mancam am avut o conversatie cu mama,despre toti oamenii care ne-au dezamagit si altii care urmeaza s-o faca, ii spuneam ca eu nu as fii putut sa iert atat de usor precum a facut-o ea oricat de mult i-as fii iubit.Ma asteptam sa nu fiu de acord cu ceea ce spune...pentru ca e prea buna si prea sensibila,ceea ce am mostenit si eu...dar am mostenit si indiferenta si narcisismul de la tata ,care ma ajuta sa las impresia ca nu imi pasa.Ea mi-a zis "Nu o sa traiasca vesnic,iar atunci cand o sa moara o sa-mi para rau,vreau sa am oamenii pe care-i iubesc langa mine,atat cat e cu putinta".
E firesc sa vrea asta...toti vrem.Oare cei pe care ii iubim vor asta?Ei se gandesc ca poate noi murim si nu o sa mai poata repara nimic?Ca o sa fie in zadar sa-si mai doreasca sa se fii gandit de 2 ori inainte?Tot o sa devina un nimic si mai mare iar regretul ne va zdrumcina viata considerabil...
I-as compara pe unii cu tocul pantofului a carui posesoare este o adolescenta,iar pe ceilalti cu tarana imbibata in apa de ploaie.Tocul arata ferm,impune respect,iti poate provoca o anumita tensiune,si poate chiar sa te faca sa nu mai fii coerent in timp ce-i vorbesti,in contrast,pamantul este misterios sensibil la atingere,atat de sensibil incat atunci cand il atingi ii lasi urme,il strivesti si il deformezi dupa propriul plac.Asa cum tocul inevitabil o sa striveasca pamantul si o sa-i lase urme si pamantul o sa-si lase amprenta pe toc murdarindu-l.Voi alegeti ce vreti sa fiti...toc sau tarana.Pana atunci eu vreau sa fiu doar indiferenta...
Am postat cu acordul mamei...Te iubesc mami!

5 comentarii:

Calian Radu spunea...

Cateodata "tocurile" se mai si rup. Si "pamantul" se intareste cand e "seceta".
Si raspunsul meu la intrebarea daca daca si cei dragi vor asta, este:DA. pt ca asa cum tie iti este draga o persoana apropiata, la fel de draga ii esti si tu ei.
Si pana la urma si ele sunt fiinte umane ce au un suflet si sentimente...chiar daca uneori nu si le arata.:)

xoxo spunea...

ihm..viata-ti mai da si palme uneori:(

Am!KuTs@ spunea...

....frumos....parca mai descris pe mine....la inceput...bv..:*

Lolita Serenity spunea...

Frumos post.....
Stiu cum e sa te dezamageasca o persoana pe care o iubesti insa tot ce poti face este sa iti spui ca viata merge inainte......si sa ierti. Oricine greseste, si nu merita sa pierzi iubirea unor oameni pentru faptul ca te-au tradat. poate candva isi vor da seama de acest lucru si vor aprecia iertarea ta.


Si sa nu crezi ca traiesc intr-o lume roz pentru ca gandesc asa. Am fost dezamagita de multi oameni, insa mi-am dat seama ca nu are rost sa ii urasc.
Mult succes in continuare....:)

9tate spunea...

Felicitari in primul rand pentru blog! Imi place ca reusesti sa exprimi ce simti in cuvinte simple si totusi cu un anumit efect artistic.

Small world! Salut Radu Calian(Fost coleg de generala)nu ma asteptam sa dau de tine aici, nici macar nu ma asteptam sa nimeresc acest blog, dar ma bucur ca am facuto.

In ceea ce priveste articolul...
unii suntem pamantul, altii suntem tocurile adolescentelor suflete, pana la urma toti lasam urme in vietile celor pe care-i intalnim, depinde de noi daca le lasam sa se intareasca asa, sau mergem mai departe in cautare de alte urme si pamanturi noi...