- Ma simt ca o marfa pe care fiecare o percepe cum vrea.Sunt produsul finit al frustrarilor lor...am inceput prin a numara stropii de ploaie...intunericul devine tot mai violent.Prea mult...Vreau sa se intrevada raze de lumina...sa ma amagesc cu sperante...sa-mi intunec mintea cu ajutorul viselor...sa ma trezesc din toate astea ca dintr-un cosmar si s-o iau de la capat.Imi vine greu sa dau crezare tuturor banuielilor care s-au dovedit a fi adevarate.Mintea mea continua sa se zbata.In zadar.pupilele incep un adevarat proces de dilatare...lacrimile se preling pe obraji...ajung pe gat si sfarsesc prin a-mi umezi perina...se absorb in ea si raman prezente.noaptea ma sedeaza,acum imi pun toata suferinta in sertar...nu ma pot lipsi de ea...rutina e pe cale sa inceapa. Sunt una cu noaptea.A venit randul meu sa visez...Noapte buna!
21 martie 2009
Insomnie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Parca esti un soricel napastuit din filmele Disney. HAHA
chiar nu vreau sa comentez despre:-S
cu totii avem momente de astea..
si mie mi se mai intampla:):D
momente de melancolie.. ?
Trimiteți un comentariu